Birdwatching la Roșia Montană – Ciocănitoarea neagră

ciocanitoare neagra

Ei, aici să vezi tehnologie! Pasărea asta a avut un designer excelent, care n-a lăsat nimic la voia întâmplării.

Ciocănitoarea neagră stă mult pe trunchiurile verticale ale copacilor. Ca să stea comod și să-și poată vedea de ale ei: săpatul scorburii ce-i va servi de cuib sau căutatul insectelor pe sub coaja copacului. Ea are nevoie de aderență, așa că două dintre degetele ei sunt orientate în față, două în spate, ca să se prindă bine de trunchi. Coada e și ea de ajutor: are pene rigide pe care se poate sprijini. Ca și cum ar sta pe un scăunel.

La cât bate în scoarța copacilor, ar trebui să aibă creierii salată. Dar nu e cazul, v-am zis că a avut designer bun. Forma craniului și grosimea oaselor sale amortizează șocurile loviturilor.

Ciocănitorii negre îi plac mult furnicile și alte insecte. Limba lungă pe care o lansează ca să le prindă o ține rulată într-un canal special, pe interiorul craniului. Sapă adânc și desprinde bucăți mari din scoarța copacilor în căutarea insectelor. De scorburile mai mari decât ale altor ciocănitori beneficiază, ca de obicei, alte păsări. Sunt păsări de talie mai mare care nu-și pot săpa scorburi, dar care le folosesc pentru cuibărit.

La Roșia am văzut-o survolând drumul care duce de la Tăul Brazi la Vârful Șulei. Ăsta e sunetul pe care l-am auzit și care mi-a atras atenția:

Altfel, treceam bine, mersi, pe lângă ea. Dar cel mai simpatic mi se pare râsul caracteristic, de „zmeoaică bătrână”, care te poate băga în sperieți dacă ești cu gândurile aiurea:

Eh, am uitat să o descriu. Ok. E o pasăre neagră, cam cât o cioară ca dimensiune. Dar silueta este diferită. Și are și o „șapcă” roșie pe cap – masculul o poartă chiar pe creștet, femela mai pe ceafă. Destul de minimalistă la capitolul culori – ciocănitoarea albă are ochi albi.

La clocirea ouălor participă și mama, și tatăl. Masculul este cel care acoperă tura de noapte. O pereche de ciocănitori negre are nevoie de 3-400 de hectare de pădure. Un domeniu suficient de spațios pentru perioada în care cuibăresc. În afara sezonului, simt nevoia să-l împartă – sunt genul de cuplu ai cărui membri nu locuiesc împreună.