Acum o să-ți spun un secret: odată ce începi să urmărești păsările, fie că ai sau nu un binoclu de gât, n-ai să te mai simți niciodată singur. Ba chiar ai putea rămâne cu impresia că, pe măsură ce înveți să le recunoști, zburătoarele sunt cele care te urmăresc pe tine. 😀

Ieși cinci minute din casă dimineața, să vezi cum e vremea, te-nvârți puțin prin Piața Centrală, cu o cafea în mână, sau dai o tură până la Tăul Brazi, orice ai face și pe oriunde ai lua-o, în Roșia Montană dai de păsări. Multe și diverse, pentru că au cam tot ce le trebuie: pădure bătrână de foioase și de conifere, tufișuri și arbuști încărcați de fructe, livezi, pajiști cu rugi de măceș și căpițe, stâncărie și tăuri. Au și liniște, așa că îți va fi ușor să le auzi ciripitul.

Pe scurt, uite cu ce specii de păsări m-am întâlnit în cinci zile de colindat prin Roșia, într-una dintre cele mai nepotrivite perioade pentru birdwatching (sezonul de împerechere s-a terminat, la fel și cel de hrănire a puilor, vegetația este la capacitate maximă, așa că păsările se pot ascunde lejer):

mugurar, ciocănitoare neagră, ciocănitoare de grădini, ghionoaie verde, lăstun de casă, codobatură albă, codobatură de munte, silvie cu cap negru, măcăleandru, șorecar comun, coțofană, sticlete, țiclean, pițigoi mare, pițigoi albastru, pițigoi de brădet (mici și mulți, tare mulți!), vrabie de casă, cinteză, sfrâncioc roșiatic, pitulice mică, cioară grivă, corb, codroș de pădure, aușel cu cap galben.

Or mai fi fost și altele? Cu siguranță! Și abia aștept următoarea tură pe la Roșia, să completez lista. 🙂

Citește și reportajul despre Zilele Patrimoniului la Roșia Montană!