Floarea asta cu tulpină subțirică, frunze fine, ca niște ace sau raze verzi, un fel de ciorchine de steluțe mici, galben-aurii, te poate convinge ușor să crezi că este, de fapt, o zână transformată din propria voie în plantă. Mai ales că te amețește imediat cu parfumul ei, asemănător cu cel al teiului.

Crește pe câmpii și dealuri, dacă ieși din oraș sigur dai de ea la vremea asta. Nu-i pretențioasă și e ușor de identificat, odată ce știi cum se numește.

Din ea se făceau demult,de Sânziene, cununi care protejau casa sau precizau momentul, mai apropiat sau mai îndepărtat, măritișului fetelor tinere.

Unii fac ceai (calmant) din ele, iar de pe Ierburi Uitate am aflat că se poate face și un fel de cafea, din semințele de sânziene, chiar și un fel de „sânzienată” – o băutură răcoritoare acidulată, făcută așa cum se face și socata.

Am ținut neapărat să avem și o poză făcută la Roșia Montană (pe drumul cătreȚarina) cu floarea asta, o vedeți mai jos în colțul din dreapta, este planta aia galben-verzuie, ierboasă și ramificată. Sutele de steluțe aurii și parfumate din care e făcută erau încă boboci. 🙂