Legendele Roșiei Montane: Roata de foc

125
views
povesti rosia montana

Roata de foc

„O fost lunea şi era zua târgului la Abrud. Roşienii şi cei din comunele din jur veneau să-şi târguiască de la Abrud. Şi era vestit Abrudu cu ţiganii băndalăşi. Ăi de aveau bani o lungeau o zȋ-două. Şi mai era ȋn Abrud proaspătă cum n-ai mâncat nicăiri, aşa cum Bradu să făleşte cu virşli de capră, aşa se făleşte Abrudu cu proaspătă de porc.

După o zi de târg şi umblare, se ȋntorcea de la Abrud băieşul Ţura Ioşka peste deal. Şi-o cumpărat el proaspătă, da n-o avut vreme s-o mânce şi s-o gândit că hodineşte lângă vreo fântână şi-o mâncă, să aibă haznă de ea. Când o vinit vremea de hodină, şi-o desfăcut Ţura merindea. Proaspăta era caldă ȋncă ȋntre dărabele de pită albă. O mai scos câteva pipărci, porodici şi-o ȋnceput a mânca omul, flămând de atâta drum şi buiguteală de o zi ȋntreagă. S-o nimerit că trecea un om pe-acolo şi dete noroc şi-l ȋntrebă ceva.

– Da stai o ţâră jos, ȋl pofti Ţura Ioşka.

– Nu pot, că-s grăbit, nici n-am mâncat astăzi.

Ţura Ioska dacă o auzit că omul nici n-o mâncat, cu forţa l-o făcut să steie şi-o ȋmpărţit pita şi proaspăta.

– Noa, ȋntâi mâncă şi apoi om vorbi. Pe rânza goală numa la dracu ȋi mere mintea.

Printre altele, omul străin ȋl ȋntrebă cum băieşte. Ăsta-I tâlhar, s-o gândit Ţura, ştie c-am schimbat ceva aur şi m-o urmărit!

Ȋn jur nu era urmă de om, numa deal şi pădure. Ţura Ioşka o sâmţit că-l trec sudori reci. Omul de lângă el mânca liniştit, i-o mulţumit frumos:

– De mult n-am mai gustat proaspătă, fire-ai sănătos să fii! Ţura se mai linişti la vorbele omului, omenoase. Omul mai vorbea ce vorbea şi iară o dădea către băişag. Ţura ȋşi lua inima ȋn dinţi şi-l ȋntrebă:

– Unde vrei să ajungi dumneata de mă tot descoşi? Am schimbat trei cucuruzi, ȋţi trăbă banii mei?

– Doamne feri, după ce m-ai săturat, să lăcomesc la banii d-tale. Te-am ȋntrebat de băiat că vreau să te ajut.

– Dumneata, care n-ai ce mânca, să mă ajuţi, ni, mă, că auzȋi una bună, râse Ţura.

– Dacă meri la noapte pe baie, te iei după o roată de foc, da să fii singur!

Atâta i-o spus şi n-a mai rămas nici urmă de el. Numa o roată de foc se rostogolea pe deal. “Vâlva!”, s-o gândit Ţura, ca trăznit. Cum o venit noaptea, s-o dus pe baie aşa cum i-o spus omul străin. N-o intrat bine pe baie şi-o roată de foc tăt ȋnaintea lui. O dat de aur mult, de s-o pus bine pe tătă viaţa. După aia n-o mai mărs pe baie că s-o băgat pădurar la Vârşi. Povestea o spus-o el cu gura lui, la cine-o vrut să-l asculte.” – Legende Populare Minerești, coord. Ana Șoit

Băndalaşi: muzicanţi

Baie: mină

Proaspătă: slănină proaspătă, dar mai ales carnea de porc friptă ȋn multă unsoare