La baia de lângă Tăul Brazilor băiau şase ortaci. Ȋntr-o duminecă, unul s-o dus să vadă nu s-or fi băgat holoangări să ducă piatra. Ȋn baie i-a ieşit vâlva şi l-a ȋntrebat:

“- Ai venit să lucri?

– Nu.

– Da aur ȋţi trăbă?

– Da.”, o zâs băieşul ȋngheţat de frică şi bucuros. Vâlva l-o chemat să meargă cu ea şi cum mergea aşa se deschidea ȋntregul până au ajuns ȋntr-o corandă mare. Cât o văzut cu ochii numai aur dărăbuţe. Atunci vâlva i-o zâs să ȋncarce cât poate duce cu el.

“Dar faci legământ că nu spui ce-ai văzut şi să nu mai pui piciorul pe baie.”

Băieşul o făcut legământul cerut şi-o cărat aurul acasă. La vreo 2-3 zile or vinit ortacii la el şi l-or ȋntrebat că-i bolnav de nu merge la lucru. “Nu-s bolnav, dar nu mă mai duc pă baie. Şi n-am nici pretenţie să-mi daţi din ce am lucrat cu voi.”

Trecând vreo 5-6 ani, la un pahar, s-o scăpat şi o spus şi ȋn momentul acela o paralizat de la brâu ȋn jos.

Şi-o călcat legământul făcut vâlvei. Şi ele nu iartă niciodată.”

Sursa: Legende populare mineresti, Ana Soit 

Sursa foto: turism.bzi.ro